Pacientul din povestea noastră este tânăr, până în 30 de ani, cu un istoric de luxații recidivante de rotulă care l-au dus până în punctul în care îi era frică să meargă normal sau fără cârje, să îndoaie genunchiul peste o limită nu se punea problema, plus că și dobândise o atrofie musculară de mamă-mamă. Pe scurt, viața devenise un chin. Luxațiile de rotulă au dus la ruperea unui ligament stabilizator care nu s-a mai reparat cum trebuie. Mai mult, ele aveau o cauză precisă – o anatomie mai aparte a regiunii, care favoriza toată treaba asta: rotula era situată mai sus, inserția mușchiului cvadriceps era anapoda, șanțul rotulei de pe femur era mai plat și tot așa.

Întrebarea era – ce corectăm din tot șirul ăsta de probleme pentru a avea cele mai predictibile rezultate: nimic, toate, doar pe unele? Uneori “less is more”, alteori “cu de toate” e soluția. Am apelat la știință și am ajuns la un răspuns.

Am decis să reconstruim un ligament numit MPFL cu o grefă dintr-un tendon al mușchiului numit gracilis. Practic, i-am schimbat acestuia din urmă domiciliul – l-am mutat mai sus pe uliță. Știam că grefa are șanse mari să cedeze dacă nu modificăm cumva forțele de la nivelul genunchiului și să corectăm anatomia osoasă.

Drept urmare, am transpoziționat tuberozitatea tibială pentru a convinge mușchiul cvadriceps să iși dorească mai mult victoria. Tensionarea grefei am facut-o sub control artroscopic pentru a evita strângerea excesivă a genunchiului și pentru a verifica tracking-ul patelar. Pentru că eu chiar cred în știință, biomecanică, rezistența materialelor, basic science și chestii de astea, am mers pe o recuperare mai aparte.

Rezultatul la 6 săptămâni postoperator îl puteți vedea in imaginiile si video-urile de mai jos. Zic eu, am optimizat puțin o operație care tradițional era considerată că strânge genunchiul, că e dureroasă, că are o perioadă de recuperare infinită, că e frustrantă pentru pacient etc. Nu a fost nici atât de dureroasă, iar omul nostru are o flexie activă de 45-50 grade, pasivă pâna pe la 80-90 (deși se protejează puțin, e normal), are un tonus muscular beton și reînvață mersul după mult timp – fără cârje, fără durere, fără instabilitate. Mai are până la o recuperare completă, dar startul este fantastic și deja se gândește la concediu.